Certificatul energetic si obligativitatea acestuia

cert-en

În anul 2013, legea nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor a fost modificată și completată, iar in acest mod certificatul energetic a devenit obligatoriu. Actul normativ a intrat în vigoare pe 19 iulie, obligând proprietarii de imobile să prezinte potențialilor cumpărători o copie a unui astfel de certificat. În caz contrar, un act de vânzare-cumpărare încheiat fără acest act adițional poate fi atacat în instanță de părțile care l-au semnat. Acest certificat prezintă performanța energetică a unei clădiri, el clasând-o în una din cele șapte clase, clasa A fiind cea care reprezintă consumul cel mai redus, de până la 125 de kWh/mp/an, iar clasa G reprezintă cel mai ridicat consum, de până la 820 kWh/mp/an. Valabilitatea unui certificat este de 10 ani, dar există și o excepție care micșorează acest termen. În cazul în care clădirea este renovată, consumul automat se modifică, drept urmare, certifcatul trebuie refăcut.

certificat-energetic

Întrebarea care macină piața imobliară este dacă această modificare a legii o va afecta în vreun fel . Această lege exista și înainte de 2013, dar nu se menționa faptul că un act de vânzare-cumpărare poate fi semnat doar dacă există acest act adițional. Prin acest act, un cumpărător poate afla cât de eficientă, din punct de vedere economic,  este clădirea în care se află spațiul dorit și poate estima care va fi prețul energiei în timpul șederii lui în spațiul respectiv. Locul unde este amplasată clădirea, condițiile climatice exterioare, expunerea la soare, izolația termică, poziția clădirilor învecinate sau cerințele de temperatură interioară sunt aspecte care influențează performanța energetică a clădirii.

Printre clădirile care sunt obligate să dețină un certificat energetic se numără spitalele, sălile de sport, blocurile de locuințe, birourile, hotelurile și restaurantele, etc. Există și clădiri pentru care nu se aplică metodologia prevăzută de lege, cum ar fi, lăcașurile de cult, clădiri istorice și monumente, clădirile rezidențiale care sunt date în uz pentru mai puțin de 4 luni pe an sau clădirile independente care au o suprafață mai mică de 50 metri pătrați.

În ciuda acestor reglementări, majoritatea celor care se hotărăsc să cumpere un spațiu nu cunosc această obligativitate a proprietarilor sau o ignoră, pentru a ușura demersul de vânzare-cumpărare. Chiar dacă acest certificat oferă informații despre caracteristicile unei clădiri, de la planul de arhitectură și anul de construcție, până la tipul de lămpi de iluminat și starea ghenelor de ventilare din debarale, majoritatea persoanelor aleg să nu aplice cu strictețe legea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *