Quidnam casus est latinam cognoscere?

limba-romana

Am intentionat sa ma dau rotund si erudit cu titlul, dar nu sunt sigur daca s-a tradus ideea corect. Oricum, m-am intrebat de multe ori de ce, ca elevi silitori la sectia de filologie, ni s-a bagat atata latina pe gat? A quoi bon? E limba moarta, nu se mai vorbeste decat prin niscaiva liturghii de la catolici. Da, suna sexy, a avut momentele ei de glorie, cand era Imperiul Roman la putere si trona lejer peste tot bazinul Mediteranei. I s-a dus totusi influenta. Au mai ramasi niste termeni si sintagme ratacite prin diverse registre de comunicare. Or mai fi de invatat niste expresii daca dai la Drept. Dar pentru asta nu e necesar deloc sa o asimilezi in toata complexitatea ei, cu efortul si sudoarea aferente. Pentru ca e o limba grea.

Eu am avut noroc in liceu. Am cautat sa prind informatiile de baza de la inceput, dintr-a noua. Am beneficiat astfel de o lumina buna in ochii profesorului. Care mi-a fost si diriginte. Sa traiti, venerabile domn! Am beneficiat si de aura de sursa de copiat pentru celelalte colege ( doar colege ), care pierdusera startul cu asimilarea de la inceput. Salut, fetele, va pupa Bibi. Da` o bere n-ati fi dat si voi, mo, pentru impartasirea efortului intelectual de a-ti face temele regulat si de a le transforma in open source la clasa. Insa, chiar daca eram privit cu ochi buni, tot ma treceau apele cand ne asculta dirigu`. Ne verifica prin sondaj. Faceam calcule complexe in functie de notele din catalog si de numarul de ascultari anterioare, sa incercam sa ghicim care e urmatoarea victima dusa la esafod. De obicei, nu ne ieseau socotelile. Asta ne obliga sa ne scremem si sa fim cat de cat pregatiti. Fiecare cu cat il lasau aptitudinile. Trebuie sa recunosc ca dirigul ne-a insuflat un respect si o rusine fata de dumnealui, fara prea mare efort. Nu degeaba era cel mai batran profesor din liceu. Era harsait corespunzator in metode de a stimula elevul, sa baiguie niste raspunsuri acolo macar, nu sa se uite ca curca-n lemne, mut ca o lebada in ochii lui.

limba-latinaSi da-i neicusorule: cazuri, declinari, conjugari, traduceri, aport la vocabular de cuvinte noi, recitari de versuri in diverse ritmuri si intonatii, analiza la partile de vorbire, analize la fraze, sintaxa, impartiri in propozitii. Texte care isi schimbau topica si ordinea cuvintelor si te luptai ca eroul sa le descalcesti sensul si logica. Cauta prin dictionar, fa insemnari palmate prin el, uita-te cu schepsis sa nu observe dirigul ca aveai scheme si scheme de declinari, grade de comparatie la adjective, conjugari si timpuri ale verbelor. Erau pline dictionarele imprumutate de la biblioteca de mazgaleli si corecturi. Nu degeaba latina era considerata un fel ” matematica ” a profilului de filologie. Mie mi s-a parut cea mai solicitanta materie. Si tezele, tezele, fratica. Desi erau de regula de nivel mediu, tot iti tremura mana pe pix ca gresesti un amanunt si caci batul pentru toata lucrarea. Ca, deh, vroiam sa avem si note cu medii mari, ca asa erau pretentiile mai justificate sau nu pentru filologie.

Dirigul ne mai intretinea cu diverse anecdote, povestioare si snoave despre romani in timpul orelor. Stia totusi sa imbine materia scortoasa de predat cu mici imixtiuni narative sa mai destinda atmosfera. Se putea citi pe fata lui cat era de pasionat de limba si cultura latina. Plus ca preda si greaca veche la universitate. Un om al literelor desavarsit, stapanindu-si perfect cunostintele. Asa chiar ajunsesem sa imi placa si mie la un moment dat latina si tot ce era legat de ea. Am iesit dintr-a 12-a toba de carte. Pe masura ce au trecut anii insa, cunostintele mi s-au disipat si s-au sters treptat din memorie. Ceva cumva asemanator cu ce mi s-a intamplat in privinta englezei, studiate si ea la nivel intensiv in liceu, si cazand apoi in paragina din moment ce nu mi-am mai imbogatit cunostintele mai departe. Deci, acum sunt aproape tabula rasa cu latina. Poate mi-as mai aminti unele chestii daca as incerca sa exemplu sa analizez un verb, un substativ, un adjectiv acolo, sau sa declin, nu stiu, silva, -ae ( declinare I, da? :) ). Insa, per total, tabloul e cetos. Si tot nu m-am edificat. De ce a simtit nevoia sistemul sa ne bage atatea informatii in tartacuta legate de o limba aproape putrezita in prezent? Not the slightest clue. Vae victis! Am capitulat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *